|
Scritto da Administrator
|
|
Venerdì 28 Ottobre 2005 22:52 |
‘A GENTE RI MANNIA Ng’è ncopp’a la muntagna a chidda via Nu paisieddu ri nome Mannia. E’ ‘nu paisi veramentI stranu, Ca, si lu vole, cangia u munnu sanu. Ri ji[1] a la chiesia ‘a gente à poca voglia; Si ferma spissu sulu nnant’a soglia. Nun vole senta mai ri prerecari, Nun nni parlamu ri si cumbissari. Si patr’Antoniu allonga quarche bbota, Succere quasi ‘na menz’arrevota[2]. E quannu nziemi parlanu ‘i cummari Statinni certi ch’ana[3] juricari. Rivoti a moru loru a San Giuanni E a Maronna sunu ra tant’anni. Surtantu nnimicizie e custiuni Ri li llivà ra mienzu nun su’ bbuoni. Ng’è ‘na cappella int’a ‘na vaddata, Ca nun è stata mai abbandunata. E mu’ ppi riparare ‘sta Cappella Ngi l’enu[4] fattu a fa ‘na cosa bella. E chista sagra è propiu nu’ successu, Picchì fatia fanu[5] senza ndressu[6]. Speramu ch’a Maronna e San Giuanni Li bbinirice e libbera ra i ranni.
|
|
Ultimo aggiornamento Venerdì 28 Ottobre 2005 22:57 |